Dragă Emme,
Am plecat vineri din Bucuresti cu gandul ca cele doua zile la tara or sa imi prinda bine.Drumul lung m-a facut sa las stresul capitalei undeva in urmă şi sa ma bucur de priveliştea campului intins pana in orizont,de apusul de soare sangeriu si ultima sa mangaiere calduroasa.
Dar las privelistea si pun mana pe cartea cu coperta rece ce imi starneste curiozitatea.Citesc cateva file palide si desi rupta de realitate observ o lumină alba mangaindu-ma pe mana.Lumina,parca strabatea un cristal rece…Imi intorc privirea si zaresc o zana îmbracata intr-un alb imaculat ce îmi zambea seducator dar ai rece in acelasi timp.
Marcata de privirea ei las cartea si incerc sa ii patrund in adancul ochilor mari şi gri,dar nu reusesc pentru ca aceasta se ascunde dupa un strajer negru,parca plin de furie ce arunca sulite orbitoare.Speriata de strajer imi retrag privirea si las zana sa se piarda in noapte,in spatele strajerilor furiosi.
Asa ca draga prietena te las pana la urmatoarea curiozitate inocenta de a mea.
Cu drag,Cristina
